O poveste de ,,jumatate de dragoste”
El un baiat timid, genu care se inrosea in obraji de fiecare data cand statea de vorba cu o fata care ii parea mai draguta. Se poate spune ca mai neinitiat in artele iubirii. Reiese ca nu a fost un casanova cum sunt multi altii printre noi. Toate astea din cauza faptului ca a fost crescut cu prea mult bun simt. Ce in zilele noastre nu da prea bine si spun asta pt ca de foarte multe ori cand esti baiat bun si te porti frumos cu toata lumea esti luat de prost.
Incepe anul scolar, clasa a 11-a, nimereste intr-un colectiv nou si asta din cauza profilelor disponibile in lic. Toate bune si frumoase, este bucuros ca a picat si cu alti cativa colegi din anii precedenti. La scoala genul sociabil da nu prea dornic de a-si face nunostinte noi. Clasa impartita in ,,bisericute”, discutii in contradictoriu intre colegi. El vede abea bupa cateva saptamani intr-un alt grup din aceeasi clasa o fata care la inceput nu i s-a parut draguta. Dar dupa un timp incep sa vorbeasca,devin prieteni asta doar la scoala, in rest fiecare in treaba lui. Dupa alte cateva saptamani, asta fiind in preajma revelionului, el este intrebat de catre ea dak ar dori sa faca revelionul alaturi de ea si alti amici. Raspunsul este afirmativ, asta se poate spune ca este primul pas prea o atractie intre ei doi.
El incepe sa o placa si asta datorita faptului ca intre ei se creeaza o legatura mai mare, prin anumite gesturi, mimica, si prin simplul fapt ca se simteau bine unul in preajma celuilalt. Prima iesire in oras are loc cu putin timp inainte de anul nou, bine inteles intre mai multi amici. Momentan nu se vede nici un semn ca ar vrea unul dintre ei sa ii faca avansuri celuilalt. Dupa petrecere de revelion incep iesirile cat mai dese impreuna cu grupul de prieteni. El reuseste sa te integreze in cercul ei de prieteni, cu foarte mare usurinta si asta doar datorita faptului ca lui ii placea compania ei si nu neaparat a celorlalti. Dupa un timp el decide sa faca primul pas ne stiind ce il asteapta.
Increzator in fortele proprii si dupa lungi analize ale gesturilor din partea ei el este foarte sigur ca ii va accepta popunerea de a trece de la simplu stadiu de amici la ceva mai mult. Raspunsul ei a fost negativ si argumentat de clasica expresie ,,scuze dar nu vreau sa am nici o relatie cu cineva din clasa”. La inceput el uimit de raspuns, deoarece nu intelege foarte bine reactia ei, cu toate ca ea afisa o imagine foarte relaxata in preajma lui si gesturile ei ii spuneau lui ca si ea ar vrea sa transforme relatia de prietenie in ceva mai mult.
Accepta raspunsul si isi spune ca nu are rost sa mai incerce nimic din moment ce a auzit chiar din gura ei refuzul. Dupa un timp in care devenise tot mai reci unul fata de celalalt se produce minunea si incep sa iasa impreuna ca si la inceput. Cu timpul el pica iar in plasa ei chiar dak ea nu avea probabil nici un gand sa ii dea sperante. El incepe iar sa se apropie de ea ceva mai mult sufleteste de data asta pt ca in privinta aspectului si modul cum o vedea el nu se schimbase. Singura schimbare ar fi ca el incepe sa o placa din ce in ce mai mult. Ajunge sa tina la ea si din motivul asta nu decide sa o mai intrebe inca o data, tocmai din frica sa nu piarda si prietenia ei. Accepta sa mearga in continuare in modul asta cu toate ca iubirea lui fata dea incepe sa creasca din ce in ce mai mult. Ea se ataseaza de el tot mai tare pt faptul ca ii place modul cum se comporta si modul cum se poarta cu ea. El pt faptul ca o iubeste se straduieste sa o faca mereu sa se simta bine in preajma lui, invata ce gen de glume ii plac, mai pe scurt spus incepe sa ii citeasca sufletul. Ea constientizeaza ca tine la el ca prieten in prima faza ca mai tarziu sa apara confuzia in sentimente. Nu este sigura dak il iubeste ca pe un prieten sau ca pe un iubit. El decide sa mai incerce sa ii arate ca tine la ea si ca ar fi frumoasa o relatie. Ea intr-un final accepta dar nu inainte de al avertiza ca desi o stie foarte bine se baga in ceva care nu poate fi sigur. Si asta deoarece ea este genul care se satura destul de repede de un baiat. Si dupa o scurta perioada de timp in care au fost impreuna normal ca are loc si inevitabilul, adica ea il anunta ca nu mai are nici un rost sa mai fine impreuna. Lui ii vine mai greu sa inteleaga de ce nu s-a saturat de el ca prieten in atata timp si renunta asa de repede la relatie. Doar ca in acesta scurta perioada el apuca sa se ataseze tot mai mult de ea si sa o iubeasca mai tare. Ea dupa relatie constientizeaza ca nici unul din baieti cu care isi dadea intalniri nu erau ca el. Probabil incepe sa urasca la inceput ca ajunge sa ii placa doar un singur comportament. Pt el fata si acum este o enigma si il surpeinde de fiecare data prin modul ei de gandire, desi o cunoaste mai mult decat restul grupului.
Singurul lucru bun care ii se intampla lui este ca urmeaza facultatea si sunt in orase diferite, asta despartindui. Pt ea aceasta despartire se pare ca nu reprezinta un deranj prea mare pt ca nu impartaseste aceleasi sentimente. Sau cel putin incearca sa lase impresi asta. Ei ii place sa il necajeasca sa ii demonstreze ca slabiciunea asta a lui fata de ea nu ii poate aduce decat multa necajire. Tot ce isi doreste el este sa inceapa facultatea poate in felul asta scapa de starea asta naspa in care a intrat.
Morala ar fi sa nu iubesti decat in momentul in care esti foarte sigur ca si cealalta persoana este capabila si doreste sa iti impartaseasca aceleasi sentimente.
